Stropi picură pe geamul fumuriu din odaie şi odată cu ei iau asprimea şi visuriile unei veri târzii. Aleele dau in clocot, parcă, sub ţepii rotunzi ai mâniei toamnei năpustite deasupra unei lumi incerte şi nebune. Ca o amantă geloasă, iţi şopteşte vorbe amare şi iţi ia inima pălita de emoţii tremurânde. Cu un ultim strop de enrgie rămas vreau să iţi spun:Te implor nu ma lasa singur.
Nicu Alifantis: Emoţie de toamnă
